Dreptatea ca fenomen individual

M-am intrebat de multe ori daca e corect sa numim sistemul prin care statul aplica legile pe teritoriul sau ca "sistem de justitie". Pentru ca la urma-urmei ce este "justitia"? Cuvantul ne duce cu gandul la etica, la dreptate la "a da fiecaruia ceea ce i se cuvine" (ultima expresie este pusa in ghilimele intrucat definitia nu imi apartine).
Dar are sistemul de justitie vreo legatura cu etica si impartirea dreptatii in sensul pe care cuvantul "dreptate" il are in limbajul comun? In principiu, da; legile sunt in principiu corecte, judecatorii cunosc in principiu aceste legi, magistratii sunt in principiu nepartinitori, iar cei care ajung in fata judecatorilor primesc in principiu aceleasi sanse sa-si demonstreze afirmatiile. Totul in principiu.
In fapt legile sunt facute de oameni (inevitabil imperfecti) si ca urmare rareori sunt corecte (si niciodata perfecte), judecatorii sunt la randul lor oameni si deci la fel de supusi tentatiilor si greselilor ca oricine altcinva, iar oamenii nu primesc aceleasi sanse in viata incepand din momentul nasterii asa ca nici ulterior nu se intampla altfel.
Se intampla uneori ca rezultatul unui proces sa fie nu numai "legal", ci si corect, in sensul etic al acestui din urma cuvant, insa nu prea des. Mult mai des realitatea nici nu permite o corectitudine absoluta. Problema proprietatilor confiscate de regimul comunist e cel mai simplu exemplu. Astfel, statul a emis o lege prin care spunea ca anumite proprietati nu se mai retrocedeaza, dupa care le-a vandut. Persoane, unele de buna credinta, au cumparat aceste proprietati (si nici nu vreau sa mai vorbesc de persoanele carora li s-a daramat lor insele o casa si au primit un apartament in schimb care - ghinion - fusese la randul sau confiscat). Dupa care legea s-a schimbat din nou si ce ieri nu se putea azi se poate.
E corect ca cineva care a avut o proprietate sa nu o primeasca inapoi? Dar ca cineva care a cumparat-o de la stat - de buna credinta fiind - sa piarda proprietatea pe care a cumparat-o, iar banii investiti sa si-i recupereze candva, intr-un viitor indeparatat si incert (oricum, preturile proprietatilor schimbandu-se, tot nu mai poate cumpara nimic...)? Daca esti judecator esti obligat sa-l alegi pe unul din cei doi, insa oricat de legala ar fi solutia data, ea nu va fi "corecta".
Asa fiind eu cred ca dreptatea e un fenomen individual, adica se intampla uneori in cazuri particulare, dar e la fel de probabila ca incercarea de a nimeri gura unui pahar cu o moneda aruncata dintr-un tren in viteza; daca incerci chestiunea asta de suficiente ori, probabil ca se va intampla din cand in cand. Insa mi s-ar parea o aroganta sa numesti o astfel de metoda ca "sistemul de introdus monezi in pahare".