Legile sunt perfecte!

Legile din Romania obisnuiau sa ma enerveze, in special faptul ca desi sunt foarte numeroase (sau poate datorita acestui lucru) si, in general, lungi, nu clarifica mai nimic. La fel ca un om care vorbeste mult si nimeni nu intelege ce vrea sa spuna. Si nu ma refer la dificultati datorate cine stie caror principii de interpretare a dreptului, nu, ma refer la pure aberatii logice.
Sa dau un exemplu: exista o lege (intre timp s-au modificat prevederile respective) care continea urmatoarele dispozitii: intr-un articol spunea ca "toate imobilele" se va face nu stiu ce cu ele, iar cateva articole mai incolo se zicea "celelalte imobile" vor fi etc. "Pai, cum?" te intrebai. "Care celelalte imobile daca se va face nu stiu ce cu TOATE? Ce mai ramane dupa ce ai luat tot?!". Intrebari logice, desigur. Si ca atare naive. La fel de naive ca, spre exemplu, intrebarea daca la buget nu mai sunt bani pentru nimeni si toti trebuie sa faca reduceri, de ce unora li s-a dublat bugetul?
Alte legi erau enervante pentru ca se puteau interpreta in fel si chip, pentru ca prevedeau obligatii ferme, dar nu prevedeau sanctiuni in cazul incalcarii acestor obligatii, pentru ca impuneau urmarea unor proceduri lipsite de sens (cum era obligatia de a depune o data cu dosarul de infiintare a unei firme o copie dupa planul casei unde se afla sediul viitoarei firme, in care sa se precizeze daca usa de la intrare se deschide pe stanga sau pe dreapta) si pentru o mie de alte motive care ii fac pe oamenii fara studii juridice sa creada ca majoritatea legilor nu au nici un sens, iar pe mine ma fac sa stiu cu certitudine ca nu au.
Dar cu timpul mi-am dat seama ca gresesc. Daca legile ar fi clare, tara noastra ar fi in mare pericol, Romania - asa cum o stim - ar putea sa dispara! Cum ar mai putea fi posibil sa participi la o licitatie zicand ca faci o lucrare cu un pret, iar dupa ce castigi licitatia sa dublezi sau chiar triplezi pretul? Cum ar fi posibil ca guvernul sa negocieze reducerea pretului de construire a autostrazii, iar la sfarsitul negocierii sa fie mult mai mare ca la inceput? Cum ar fi posibil ca cel care fura o paine sa petreaca 5 ani la Jilava, iar cel care fura 100 milioane de euro sa petreaca la Cannes? (localitatea din urma e aleasa la intamplare). Si, la urma-urmei, ce s-ar intampla cu mica spaga (zisa si "iarba fiarelor", ca deschide toate usile) pe care se bazeaza atat amar de functionari publici care aproape ca lucreaza in fiecare zi?
Pai cu legi clare am avea autostrazi, dar n-am avea showroom Ferrari, am fi confuzionati pentru ca ne-ar zambi functionarii publici (situatie in care, sa recunoastem, n-am sti sa ne descurcam!) si am avea un guvern plicticos, compus din oameni competenti care in loc sa ne distreze s-ar tine numai de masuri anticriza si altele asemenea care nu corespund specificului local.
As vrea asadar sa profit de ocazie si sa-mi marturisesc public nestiinta in intelegerea fenomenului juridic din Romania. De fapt, legile sunt perfecte!