Subiectul acesta e atat de mediatizat incat nu ma pot abtine sa zic si eu cateva cuvinte. Nu multe pentru ca de fapt nu este decat un alt exemplu al impertinentei extreme ce face ravagii printre "stalpii societatii" noastre.
Un judecator (ce a ajuns ulterior la Inalta Curte) este nasul (interesant cuvant...) unei persoane ce are 27 dosare penale, fiind acuzat, cu exceptia genocidului, de mai tot ce exista prin Codul penal. Si ce daca?
Un procuror este nasul unui alt copil al aceluiasi individ. Asa, si?
Fratele presedintelui tarii unde se intampla astfel de lucruri este nasul unui alt brav urmas al persoanei persoanei cu dosarele respective. Probleme, ma?
Fapte crestinesti, desigur!
Noi... nu suntem nasii nimanui. Si chiar ne place (cel putin majoritatii) cum merg lucrurile in tara unde traim, altfel am incerca sa schimbam ceva. Ceea ce ma duce la urmatoarea intrebare: daca tot ceea ce am facut pana acum a dus la un rezultat prost, nu ar fi un semn de inteligenta sa incercam si invers?
Ar fi, neindoielnic, zic eu. Si tocmai de asta ma ingrijoreaza viitorul.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu