Rosia Montana

De ceva (multa) vreme incoace vad tot mai des o reclama ce ma nedumereste: cea privind proiectul de exploatare a aurului de la Rosia Montana.
Ceea ce nu inteleg nu e reclama in sine - asta e destul de simpluta - ci scopul ei. Din cate stiu, o reclama de orice fel e facuta pentru a-ti atrage fie si indirect cat mai multi clienti, adica oameni care sa-ti cumpere produsele sau, daca ne referim la cele electorale, sa te voteze.
Ori reclama despre care vorbim aici nu poate avea acest scop pentru simplul motiv ca afacerea in sine consta in a scoate aur din pamant si a-l vinde apoi catre banci si alte institutii similare. Nu prea cred ca directorii bancilor stateau in cumpana de unde sa mai cumpere aur, iar acum li s-a luminat mintea vazand ca firma Rosia Montana Gold Corporation ii scoate la liman cu aur proaspat!
Si atunci? De ce ar plati cineva pentru ca zi de zi, pe mai toate posturile, sa apara diversi insi care sa ne explice cate drumuri, scoli, pensii sau posete Louis Vuitton s-ar putea cumpara din cei 1,3 miliarde de euro pe care i-ar scoate statul din afacerea asta?!
Raspunsul nu poate fi decat unul singur: pentru a convinge opinia publica sa nu se mai opuna unei tranzactii. Nu vorbim acum daca afacerea respectiva e buna sau rea (asta merita o discutie separata) dar remarc faptul ca acesta e unul din putinele exemple in care societatea civila de la noi a reusit sa fie suficient de coalizata incat sa puna o presiune eficienta pe guvern pentru a bloca o decizie a acestuia. Iar asta imi da speranta ca inca mai contam ca cetateni. Inca, am spus.

Țara (aproape) tuturor principiilor

Eu am ajuns să cred că noi, românii, suntem unul din cele mai principiale popoare din lume; în orice caz, legislația și societatea noastre sunt pline de principii.
Spre exemplu astazi este seara de Înviere. Și nu iese toată lumea pe străzi mărșăluind spre biserici? Ei bine, iată proba unui popor profund religios și ascultător al celor 10 porunci - principiile creștine de viață.
Și aceasta nu e decât baza, mai avem multe alte principii, frumoase toate. Ca jurist, am învățat încă din anul 1 de facultate că legile s-au născut din impunerea unor reguli morale. Așa avem principiul respectării cuvântului dat, principiul egalității în fața legilor, principiul egalității de șanse, principiul solidarității, principiul conform căruia toate puterile statului aparțin poporului, iar autoritățile doar le exercită în baza unui mandat acordat de acesta etc.
Pe scurt, orice principiu lăsat de Dumnezeu sau gândit de oameni există pe fața pământului, l-am adoptat și noi.
Și atunci de ce face fiecare ce îl taie capul vă întrebați? Deoarece, culmea ghinionului, nu avem un biet principiu a cărui lipsă le anulează pe toate celelalte: principiul respectării principiilor!