Avocatul Cuc

Cap de boc

2010-05-21T00:49:00.003+03:00

Dupa cum am aflat cu ocazia unei recente vizite la Barcelona, in dialectul catalan "cap de boc" inseamna "cap de țap". Drept dovada aveti poza unei explicatii de sub o statuie de pe acolo. Stiu ei ce stiu...

Prima vivere...

2010-05-20T00:13:00.002+03:00

Acesta NU este un blog politic. Am tinut sa fac aceasta precizare deoarece cateva persoane mi-au spus de curand ca asa pare. Posibil, insa nu aceasta e intentia mea.
Ideea blogului este aceea de a scrie despre lucrurile care ma preocupa sau ma pun pe ganduri sau care imi atrag atentia intr-un fel sau altul si, in masura in care mai exista si altcineva interesat de respectivele subiecte, sa apara un schimb interesant de idei.
Din pacate, in ultima vreme ma preocupa ce se intampla pe la noi prin tara. As dori sa nu fie asa pentru ca exista lucruri mult, mult mai interesante pe lumea asta, insa traiesc si eu in Romania si sunt nevoit sa-mi consum aproape toata energia pentru a obtine ceea ce in orice alta parte a lumii (civilizate) este subinteles si reprezinta punctul de plecare. Filozofia... la urma.

Secretul economiei

2010-05-12T01:32:00.002+03:00

Cand a fost numit pentru prima data prim-ministru Dl. Boc a declarat ca nu stie nimic despre economie, dar o sa invete. La vremea respectiva n-am prea inteles cum intentioneaza sa invete secretele economiei intr-un timp atat de scurt, insa urmarind discutiile din ultimele zile referitoare la alternativa cresterea taxelor vs. scaderea salariilor problema s-a clarificat.
Se pare ca de fapt tot ce poate cineva sa stie despre mersul economiei unei tari se rezuma la urmatorul lucru: se scriu pe o foaie de hartie doua coloane, una de incasari din taxe si alta de cheltuieli cu salariile si ce se scade dintr-o parte se adauga in cealalta si viceversa. Asta e tot.
Asa fiind, ASE-ul ar putea fi de fapt terminat in 3 zile (prima si a treia zi fiind rezervate pentru festivitatile de intrare si absolvire) insa probabil ca dureaza 4 ani datorita protectiei sociale pe care statul intelege sa o acorde profesorilor de economie.
Bine, sunt unii carcotasi ce insista ca problema e mult mai complicata, ca exista si alte cheltuieli in afara de salarii, precum si alte metode de a mari veniturile in afara de majorarea taxelor, insa eu nu cred asa ceva. Se stie doar ca guvernul si presedintele vor binele tarii si ca urmare daca existau cu adevarat alte metode de revigorare a economiei in afara de saracirea populatiei, sunt sigur ca le-ar fi aplicat!
Nu, planul guvernului e just si cu un pic de noroc in curand veniturile salariale vor fi zero, iar impozitul 100%. De-abia atunci economia Romaniei va fi asezata cu adevarat pe baze solide!

Norocul ghinionistului

2010-05-08T15:22:00.002+03:00

Am sa trec direct la subiect: am ajuns la concluzia ca presedintele Basescu este unul din cei mai ghinionisti oameni din lume. Argumente sunt destule.
Pe vremea cand era pentru prima data ministrul transporturilor Dl. Basescu a dorit sa dezvolte cat se poate de mult acest sector, insa nu a reusit deoarece, pe de o parte, autostrazi nu s-au construit intrucat (conform declaratiilor domniei sale) Romania nu are nevoie de ele, iar pe de alta parte flota maritima comerciala uriasa pe care o avea Romania (peste 260 de nave) a disparut. Disparitia flotei nu este insa in nici un fel vina Dlui. Basescu - chestiunea a fost solutionata cu impartialitate si competenta de instantele de judecata - dar disparitia a avut loc pe durata mandatului sau. Curat ghinion!
Mai apoi, pe vremea cand era ministrul transporturilor in perioada 1996 - 2000, Dl. Basescu ar fi facut treaba si mai buna, insa a avut ghinionul sa faca parte din guverne slabe, neperformante care nu i-au permis sa arate ce poate.
Dupa care a devenit primarul general al Bucurestiului, oras care ar fi aratat ca o floare si ar fi fost invidia intregii Europe, daca nu s-ar fi opus primarii de sector si Consiliul PMB. "Dati-mi Consiliul", spunea Dl. Basescu, "si o sa va arat ce pot". Iar bucurestenii au dat consiliul, insa - fatalitate - omul nostru n-a putut sa-si demonstreze maxima sa competenta intrucat boala misterioasa si crancena ce l-a lovit pe Dl. Stolojan l-a silit sa-si asume functia de Presedinte al Romaniei.
In aceasta calitate treburile ar fi mers struna, insa ghinionul proverbial al Dlui. Basescu a facut ca omul alaturi de care a mers mana in mana in campania electorala si pe care l-a numit premier, respectiv Dl. Tariceanu, a refuzat sa asculte inteleptele sfaturi ale Dlui. Basescu si sa demisioneze in vederea ulterioarei dizolvari a Parlamentului.
Din fericire, presedintele nostru este un luptator si batalia a continuat timp de 5 ani dupa care Dl. Basescu si-a vazut visul cu ochii si l-a numit in functie pe Dl. Boc. Visul a fost numai de scurta durata si s-a transformat in cosmar pentru ca PSD-ul (cooptat la guvernare) s-a ambitionat si el sa nu asculte de Dl. Basescu.
Problema a fost in cele din urma solutionata de inteleptul popor roman prin alegeri si, in sfarsit, dupa 10 ani de eforturi continue, Dl. Basescu este presedinte, iar guvernul este format exclusiv din oameni ce ii sunt devotati!
Ghinionul insa nu s-a dat batut nici el si, vazand ca nu-l poate dobora pe Dl. Basescu pe plan local, a decis sa creeze o criza economica mondiala intrucat pana si destinul si-a dat seama ca numai impingand planeta in haos poate fi stopat urisul impuls spre progres generat de actualul presedinte al Romaniei.
Ce sa mai zicem, este evident deci ca Dl. Basescu este unul din cei mai ghinionisti oameni ai istoriei. Un gand insa nu-mi da pace: atatea ghinioane, dar ce noroc, totusi, ca soarta lucrand atat de evident impotriva ta nu esti nevoit sa raspunzi pentru dezastrul lasat in urma prin toate locurile pe unde ai fost!

Rosia Montana

2010-04-27T23:57:00.003+03:00

De ceva (multa) vreme incoace vad tot mai des o reclama ce ma nedumereste: cea privind proiectul de exploatare a aurului de la Rosia Montana.
Ceea ce nu inteleg nu e reclama in sine - asta e destul de simpluta - ci scopul ei. Din cate stiu, o reclama de orice fel e facuta pentru a-ti atrage fie si indirect cat mai multi clienti, adica oameni care sa-ti cumpere produsele sau, daca ne referim la cele electorale, sa te voteze.
Ori reclama despre care vorbim aici nu poate avea acest scop pentru simplul motiv ca afacerea in sine consta in a scoate aur din pamant si a-l vinde apoi catre banci si alte institutii similare. Nu prea cred ca directorii bancilor stateau in cumpana de unde sa mai cumpere aur, iar acum li s-a luminat mintea vazand ca firma Rosia Montana Gold Corporation ii scoate la liman cu aur proaspat!
Si atunci? De ce ar plati cineva pentru ca zi de zi, pe mai toate posturile, sa apara diversi insi care sa ne explice cate drumuri, scoli, pensii sau posete Louis Vuitton s-ar putea cumpara din cei 1,3 miliarde de euro pe care i-ar scoate statul din afacerea asta?!
Raspunsul nu poate fi decat unul singur: pentru a convinge opinia publica sa nu se mai opuna unei tranzactii. Nu vorbim acum daca afacerea respectiva e buna sau rea (asta merita o discutie separata) dar remarc faptul ca acesta e unul din putinele exemple in care societatea civila de la noi a reusit sa fie suficient de coalizata incat sa puna o presiune eficienta pe guvern pentru a bloca o decizie a acestuia. Iar asta imi da speranta ca inca mai contam ca cetateni. Inca, am spus.

Țara (aproape) tuturor principiilor

2010-04-03T20:51:00.003+03:00

Eu am ajuns să cred că noi, românii, suntem unul din cele mai principiale popoare din lume; în orice caz, legislația și societatea noastre sunt pline de principii.
Spre exemplu astazi este seara de Înviere. Și nu iese toată lumea pe străzi mărșăluind spre biserici? Ei bine, iată proba unui popor profund religios și ascultător al celor 10 porunci - principiile creștine de viață.
Și aceasta nu e decât baza, mai avem multe alte principii, frumoase toate. Ca jurist, am învățat încă din anul 1 de facultate că legile s-au născut din impunerea unor reguli morale. Așa avem principiul respectării cuvântului dat, principiul egalității în fața legilor, principiul egalității de șanse, principiul solidarității, principiul conform căruia toate puterile statului aparțin poporului, iar autoritățile doar le exercită în baza unui mandat acordat de acesta etc.
Pe scurt, orice principiu lăsat de Dumnezeu sau gândit de oameni există pe fața pământului, l-am adoptat și noi.
Și atunci de ce face fiecare ce îl taie capul vă întrebați? Deoarece, culmea ghinionului, nu avem un biet principiu a cărui lipsă le anulează pe toate celelalte: principiul respectării principiilor!

Despre costuri și plăți

2010-02-26T21:33:00.004+02:00

Aproape toată lumea este de acord că numărul de parlamentari este prea mare și trebuie redus. La maximum 300 a grăit poporul prin referendum. Argumentul principal ar fi acela că Romania e prea săracă să întrețină atâta amar de oameni care au pensii nesimțite, salarii necorespunzătoare și în plus birouri, mașini, diurne etc.
Eu sunt de acord cu acest argument pentru că e perfect adevărat: Parlamentul costă.
Totuși, înainte de transforma Palatul Parlamentului în mall sau muzeul figurilor de ceară, aș avea ceva de spus despre costuri și plăți.
De foarte devreme în viață am aflat că orice pe lumea aceasta are un cost; nu neapărat în bani deși de multe ori se reflectă mai devreme sau mai târziu și în acest mod.
Spre exemplu, atunci cănd ești la școală poți sta să te joci toată ziua cu prietenii, dar atunci nu vei învăța prea bine și ca urmare, mai târziu, șansele tale profesionale vor fi drastic reduse - acesta este costul. Sigur, poți să devii un „șmecher” și să faci bani... în modul în care uneori se fac banii, dar atunci nu vei dormi niciodată pe de-a întregul liniștit - acesta este costul. Vei face orice pentru bani - probabil îi vei avea, dar nu vei avea stima celor din jur și nici prieteni adevărați.
În fine, exemplele pot continua, dar ceea ce vreau să spun este că nimeni nu le poate avea pe toate, viața este o înșiruire de bifurcații și pe orice drum o apucăm, trebuie să renunțăm la celălalt.
Ce legătură are asta cu Parlamentul vă întrebați? Ei bine, nu cred că toată lumea își dă seama de faptul că dacă a avea un parlament puternic are un cost și situația de avea un parlament slab are costul ei. TOTUL are un cost. Și atunci e bine să ne întrebăm care este cu adevărat costul cel mai mic?
Concentrarea puterii în mâinile unui grup restrâns de oameni nu e o situație nouă; istoric vorbind asta e chiar regula. Timp de sute, chiar mii de ani oamenii de rând s-au chinuit să fie conduși de un organism unde să aibă și ei, măcar din când în când, câte un cuvânt de spus. Așa a apărut Parlamentul. Nu vreau să țin lecții de istorie, însă oricine are cunoștințe istorice de nivel mediu știe că existența parlamentului - nu numai în Romania, ci peste tot în lume - a fost strâns legată de apariția drepturilor individuale care la rândul lor au dus (încet, ce-i drept!) la creșterea nivelului de trai.
Un Parlament slab înseamnă mai puțini bani cheltuiți pentru parlamentari, dar mai multă forță discreționară pentru guvernanți. Înseamnă mai puțini bani pentru salariile deputaților, dar mai multe șanse de a fi arestat pe stradă pentru că l-ai supărat pe ministrul X. Mai puțini bani pentru mașinile senatorilor, însă tot mai puține șanse de a câștiga un proces în fața cuiva influent. Mai puțini bani pentru sediile, casele, diurnele și chiar amantele parlamentarilor, dar înseamnă totodată mai multe șanse să fiți arestat, hărțuit, averea să vă fie confiscată și, în general, nici unul din drepturile personale să nu vă fie respectate.
ACESTA este costul. Sper ca fiecare să se gândească bine ce cost este mai acceptabil: pierderea unor sume de bani sau pierderea drepturilor câștigate atât de greu?
În orice caz, mie nu-mi plac lucrurile făcute pe jumătate. Dacă se va decide că banii sunt mai importanți, eu mă gândesc să fac un proiect de lege prin care să se elimine complet și celelalte rezultate pe care parlamentarismul le-a adus omenirii: pensiile, ajutoarele sociale de orice fel, asistența medicală, dreptul la grevă, dreptul la concediu de odihnă, dreptul la concediul de maternitate, indemnizațiile de maternitate, drepturile consumatorilor, asistența pentu bătrâni, asistența pentru copiii abandonați etc. Și, bineînțeles, în mod deosebit școlarizarea gratuită; măcar să existe o scuză pentru prostie!

Previziuni

2010-02-13T15:05:00.002+02:00

Motto:
Un expert este o persoana care imediat dupa ce s-a intamplat ceva iti demonstreaza ca era inevitabil. - Legile lui Murphy

Ei, bine, este oficial: in ciuda previziunilor specialistilor Romania n-a iesit din criza!

Cel putin acesta e anuntul Institutului National de Statistica, dar eu unul am mari dubii ca analiza e corecta. Nu ca as avea mai multe informatii, dar n-are cum sa fie asa!..
Adica vreti sa-mi spuneti ca toate masurile guvernului n-au produs rezultate?! Sa luam la intamplare doar cateva dintre ele:
1) Introducerea impozitului minim - Sigur, tot ce a facut a fost sa inchida peste 130.000 de firme, dar intentia conteaza... si, oricum, cine nu-si permite sa plateasca impozitul pe existenta (existi - platesti) nu merita sa faca umbra pamantului.
2) Interzicerea cumulului salariului cu pensia - Aceasta e o masura buna pentru ca oamenii astia care insista sa munceasca desi ar putea sa sada linistiti sunt foarte enervanti. E adevarat ca munca inobileaza omul, dar societatea noastra n-are nevoie de nobili.
3) Reducerea salariilor nesimtite - Pentru eliminarea confuziilor prin salarii nesimtite se intelege remuneratia acelei persoane care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii
a) Castiga intre 2.000 si 4.000 lei;
b) Nu este membru al partidului de guvernamant.
4) Reducerea pensiilor nesimtite - Bine, stiu ce vreti sa spuneti, asta nu s-a intamplat inca, dar e o idee foarte buna, in special la militari, pentru ca oricine si-a riscat viata atatia ani si inca mai traieste, e de presupus ca se poate descurca si ca pensionar.
5) Reducerea birocractiei - Fiind din ce in ce mai putine firme, numarul de documente adunate de institutiile statului este din ce in ce mai redus. Scopul final este sa inchidem toate firmele, moment in care nu vom mai avea nevoie nici de functionarii de la fisc si deci vor putea fi concediati si acestia.
6) Investitii in infrastructura - Se pare ca anul acesta se vor construi cateva sute de kilometri de autostrada. Aceeasi cu cei de anul trecut.
In fine, as putea sa continui mult si bine, dar nu are rost, cred ca ati simtit si dvs. cum viata va este din ce in ce mai buna si perspectivele din ce in ce mai roz. Asa ca n-are cum sa fie adevarat ca ne adancim in criza, sigur INS-ul se inseala!

Bercea Mondialul

2010-02-01T22:02:00.002+02:00

Subiectul acesta e atat de mediatizat incat nu ma pot abtine sa zic si eu cateva cuvinte. Nu multe pentru ca de fapt nu este decat un alt exemplu al impertinentei extreme ce face ravagii printre "stalpii societatii" noastre.
Un judecator (ce a ajuns ulterior la Inalta Curte) este nasul (interesant cuvant...) unei persoane ce are 27 dosare penale, fiind acuzat, cu exceptia genocidului, de mai tot ce exista prin Codul penal. Si ce daca?
Un procuror este nasul unui alt copil al aceluiasi individ. Asa, si?
Fratele presedintelui tarii unde se intampla astfel de lucruri este nasul unui alt brav urmas al persoanei persoanei cu dosarele respective. Probleme, ma?
Fapte crestinesti, desigur!

Noi... nu suntem nasii nimanui. Si chiar ne place (cel putin majoritatii) cum merg lucrurile in tara unde traim, altfel am incerca sa schimbam ceva. Ceea ce ma duce la urmatoarea intrebare: daca tot ceea ce am facut pana acum a dus la un rezultat prost, nu ar fi un semn de inteligenta sa incercam si invers?
Ar fi, neindoielnic, zic eu. Si tocmai de asta ma ingrijoreaza viitorul.

Respectul legilor

2010-01-29T23:44:00.002+02:00

Am auzit de multe ori "teoria" ca romanii nu prea respecta legile pentru ca pur si simplu nu prea le place, ca am avea un minus comportamental innascut sau dobandit, pe scurt, ca nu prea suntem "civilizati".
Ei bine, nu sunt de acord. Dar chiar deloc!
Pentru a putea respecta o regula (asta sunt legile, in fond) trebuie in primul rand ca ea sa nu fie absurda, nici considerata separat nici, si asta e o chestiune de finete logica, sa nu conduca la situatii absurde atunci cand luam in calcul si celelalte legi existente. Un exemplu simplu: pentru a putea racorda o casa la reteaua de gaze naturale trebuie sa obtii acordul scris al tuturor celor care au platit instalarea coloanei de gaze pana in cel mai apropiat punct. Nimic absurd pana aici, nu-i asa? Dar mai exista o lege (privind protectia datelor personale) care, sustine Distrigazul, ii interzice sa comunice cine sunt persoanele de la care trebuie sa obtii acordul!
In aceasta situatie... nu stiu ce sa zic, Mama Omida a murit, Sherlock Holmes nu se ocupa de cazuri de astea... incercati cu globul de cristal!
As putea scrie un roman cu exemple ca cel de mai sus, insa, pe de o parte, nu am atata rabdare, iar pe de alta parte orice roman poate scrie propria lui carte de acest fel.
Evident ca o solutie trebuie gasita altminteri nimeni nu si-ar putea duce viata pe meleagurile mioritice si singura solutie este sa "ocolesti" legile asa cum poti. Sunt convins ca si despre asta poate scrie fiecare o carte.
Sa ne intelegem, nu sustin nici o clipa ca legile trebuie incalcate, dimpotriva, ca jurist si om educat (imi place mie sa cred) ma deranjeaza ca in Romania regulile sunt calcate in fiecare zi in picioare. Insa nu cred ca principalii vinovati sunt cei care mai dau cate o spaga pe ici si pe colo pentru a obtine un aviz intr-un termen rezonabil, cei care parcheaza unde nu e permis, cei care arunca hartii pe strada etc.
Principalii vinovati sunt cei care creaza legile si care nu-si dau nici macar minimul interes sa afle, inainte de a crea cate o regula stupida, daca legea respectiva se poate aplica. Practic, nu teoretic. Pentru ca altfel indiferent cate campanii "Nu da spaga!" ar lansa statul, nu vor avea absolut nici un efect pentru simplul motiv ca problemele vietii sunt reale, concrete si trebuie rezolvate, iar paradoxurile logice sunt interesante doar in discutii filozofice. In viata reala sunt doar enervante.
De fapt, intotdeauna m-am intrebat cata spaga s-o fi dat pentru a primi contractul de tiparire a afiselor cu "Nu da spaga!"...

Americanii se complica prea mult

2010-01-28T02:49:00.002+02:00

Romanii sunt niste oameni simpli cu un deosebit spirit practic, motiv pentru care aleg intotdeauna cea mai simpla metoda de rezolvare a oricarei probleme, spre diferenta de alte popoare carora le lipseste aceasta eficienta. Americanii, spre exemplu, se complica prea mult.
Am urmarit cu totii nenumarate filme in care presedintii americani sau cine stie ce politicieni influenti - atunci cand fac diverse afaceri ilegale - se duc foarte departe cu eforturile pentru a opri adevarul sa iasa la iveala: angajeaza asasini profesionisti sa inlature martorii, dau foc la cladiri sa distruga documente si, in general, se angajeaza in tot felul de actiuni dificile si costisitoare. Evident, in viata reala lucrurile se fac mai cu moderatie, totusi incearca din rasputeri sa ascunda chiar si abateri minore (ne amintim cu totii cat a transpirat Clinton in fata Congresului...).
La noi insa exista o alta metoda mult mai simpla si extrem de ieftina: nesimtirea. Sigur, ea nu functioneaza decat impreuna cu lipsa raspunderii, cauzata de lipsa totala de reactie a oricaror institutii ale statului, dar din fericire noi indeplinim cu brio ambele conditii.
Treaba functioneaza in felul urmator: te acuza cineva ca ai o avere de sute de milioane desi nu ai nici o afacere si nici impozit n-ai platit? Tot ce trebuie sa faci este sa spui "Nu este adevarat" sau "Asa, si?" (la alegere) si gata. Exista martori? Mint cu totii. Exista documente? Nu e adevarat, sunt false. Exista un film? E trucat. Chiar tu ai marturisit cu alta ocazie? Ai spus-o doar in gluma.
Ce rost are sa te complici cu inlaturarea probelor cand poti pur si simplu sa razi "fraierilor" in fata si sa-ti vezi de ale tale?!
Un exemplu foarte recent este unul din ministrii actuali care a primit o casa de la RAPPS desi mai are una in Bucuresti. Legea interzice... Asa, si?

Legile sunt perfecte!

2010-01-25T18:47:00.002+02:00

Legile din Romania obisnuiau sa ma enerveze, in special faptul ca desi sunt foarte numeroase (sau poate datorita acestui lucru) si, in general, lungi, nu clarifica mai nimic. La fel ca un om care vorbeste mult si nimeni nu intelege ce vrea sa spuna. Si nu ma refer la dificultati datorate cine stie caror principii de interpretare a dreptului, nu, ma refer la pure aberatii logice.
Sa dau un exemplu: exista o lege (intre timp s-au modificat prevederile respective) care continea urmatoarele dispozitii: intr-un articol spunea ca "toate imobilele" se va face nu stiu ce cu ele, iar cateva articole mai incolo se zicea "celelalte imobile" vor fi etc. "Pai, cum?" te intrebai. "Care celelalte imobile daca se va face nu stiu ce cu TOATE? Ce mai ramane dupa ce ai luat tot?!". Intrebari logice, desigur. Si ca atare naive. La fel de naive ca, spre exemplu, intrebarea daca la buget nu mai sunt bani pentru nimeni si toti trebuie sa faca reduceri, de ce unora li s-a dublat bugetul?
Alte legi erau enervante pentru ca se puteau interpreta in fel si chip, pentru ca prevedeau obligatii ferme, dar nu prevedeau sanctiuni in cazul incalcarii acestor obligatii, pentru ca impuneau urmarea unor proceduri lipsite de sens (cum era obligatia de a depune o data cu dosarul de infiintare a unei firme o copie dupa planul casei unde se afla sediul viitoarei firme, in care sa se precizeze daca usa de la intrare se deschide pe stanga sau pe dreapta) si pentru o mie de alte motive care ii fac pe oamenii fara studii juridice sa creada ca majoritatea legilor nu au nici un sens, iar pe mine ma fac sa stiu cu certitudine ca nu au.
Dar cu timpul mi-am dat seama ca gresesc. Daca legile ar fi clare, tara noastra ar fi in mare pericol, Romania - asa cum o stim - ar putea sa dispara! Cum ar mai putea fi posibil sa participi la o licitatie zicand ca faci o lucrare cu un pret, iar dupa ce castigi licitatia sa dublezi sau chiar triplezi pretul? Cum ar fi posibil ca guvernul sa negocieze reducerea pretului de construire a autostrazii, iar la sfarsitul negocierii sa fie mult mai mare ca la inceput? Cum ar fi posibil ca cel care fura o paine sa petreaca 5 ani la Jilava, iar cel care fura 100 milioane de euro sa petreaca la Cannes? (localitatea din urma e aleasa la intamplare). Si, la urma-urmei, ce s-ar intampla cu mica spaga (zisa si "iarba fiarelor", ca deschide toate usile) pe care se bazeaza atat amar de functionari publici care aproape ca lucreaza in fiecare zi?
Pai cu legi clare am avea autostrazi, dar n-am avea showroom Ferrari, am fi confuzionati pentru ca ne-ar zambi functionarii publici (situatie in care, sa recunoastem, n-am sti sa ne descurcam!) si am avea un guvern plicticos, compus din oameni competenti care in loc sa ne distreze s-ar tine numai de masuri anticriza si altele asemenea care nu corespund specificului local.
As vrea asadar sa profit de ocazie si sa-mi marturisesc public nestiinta in intelegerea fenomenului juridic din Romania. De fapt, legile sunt perfecte!

Dreptatea ca fenomen individual

2010-01-24T01:46:00.002+02:00

M-am intrebat de multe ori daca e corect sa numim sistemul prin care statul aplica legile pe teritoriul sau ca "sistem de justitie". Pentru ca la urma-urmei ce este "justitia"? Cuvantul ne duce cu gandul la etica, la dreptate la "a da fiecaruia ceea ce i se cuvine" (ultima expresie este pusa in ghilimele intrucat definitia nu imi apartine).
Dar are sistemul de justitie vreo legatura cu etica si impartirea dreptatii in sensul pe care cuvantul "dreptate" il are in limbajul comun? In principiu, da; legile sunt in principiu corecte, judecatorii cunosc in principiu aceste legi, magistratii sunt in principiu nepartinitori, iar cei care ajung in fata judecatorilor primesc in principiu aceleasi sanse sa-si demonstreze afirmatiile. Totul in principiu.
In fapt legile sunt facute de oameni (inevitabil imperfecti) si ca urmare rareori sunt corecte (si niciodata perfecte), judecatorii sunt la randul lor oameni si deci la fel de supusi tentatiilor si greselilor ca oricine altcinva, iar oamenii nu primesc aceleasi sanse in viata incepand din momentul nasterii asa ca nici ulterior nu se intampla altfel.
Se intampla uneori ca rezultatul unui proces sa fie nu numai "legal", ci si corect, in sensul etic al acestui din urma cuvant, insa nu prea des. Mult mai des realitatea nici nu permite o corectitudine absoluta. Problema proprietatilor confiscate de regimul comunist e cel mai simplu exemplu. Astfel, statul a emis o lege prin care spunea ca anumite proprietati nu se mai retrocedeaza, dupa care le-a vandut. Persoane, unele de buna credinta, au cumparat aceste proprietati (si nici nu vreau sa mai vorbesc de persoanele carora li s-a daramat lor insele o casa si au primit un apartament in schimb care - ghinion - fusese la randul sau confiscat). Dupa care legea s-a schimbat din nou si ce ieri nu se putea azi se poate.
E corect ca cineva care a avut o proprietate sa nu o primeasca inapoi? Dar ca cineva care a cumparat-o de la stat - de buna credinta fiind - sa piarda proprietatea pe care a cumparat-o, iar banii investiti sa si-i recupereze candva, intr-un viitor indeparatat si incert (oricum, preturile proprietatilor schimbandu-se, tot nu mai poate cumpara nimic...)? Daca esti judecator esti obligat sa-l alegi pe unul din cei doi, insa oricat de legala ar fi solutia data, ea nu va fi "corecta".
Asa fiind eu cred ca dreptatea e un fenomen individual, adica se intampla uneori in cazuri particulare, dar e la fel de probabila ca incercarea de a nimeri gura unui pahar cu o moneda aruncata dintr-un tren in viteza; daca incerci chestiunea asta de suficiente ori, probabil ca se va intampla din cand in cand. Insa mi s-ar parea o aroganta sa numesti o astfel de metoda ca "sistemul de introdus monezi in pahare".